O seama de gospodari de pe linga orasul cu trei litere, pe unde imi duc si eu veacul cam de oua ori pe saptamina, si-au adunat niste fin pentru iarna care vine.
Nimic nou sub soare am putea spune dar de cite ori trec p-acolo cu 100 la ora ma tot uit -bai ce simt estetic pe oamenii astia : pe imensa cimpie someseana 6 sau 7 siluete stau gigantice si tacute, parca rupte din basmele populare cu Harry Potter.
Asa ca intr-o zi ma incumet : opresc pe o dimba si chit ca le las pe cele doua domisoare cu care eram sa ma astepte pret de vreo 15 minute in masina, incep sa caut prin ceata laptoasa capitele cu pricina. Daca nu stiam unde sunt n-aveam nicio sansa sa le gasesc, asa deasa era ceata. Dar dupa ce ma lupt cu noroiul care era cam pina-n glezne, reusesc sa le fur pe pelicula si dus am fost.
Mare bafta pe mine: inca de a doua zi si-au dus oamenii nutreturile acasa. Ca doar nu erau monumente de arhitectura aflate in patrimoniul cultural national.
Nu?
uriasi 
pustiu
