Eu m-am nascut ardelean.
Pardon! Eu m-am nascut sa fiu ardelean. Nu cred ca-s fi putut sa fiu altceva nici in ruptul capului. Felul de viata molcom si echilibrat al ardelenilor mi se potriveste ca o manusa. Cei mai multi dintre ardeleni sunt foarte mindri de aceste calitati si nu ezita sa aduca laude acelei zone geografice si oamenilor ei, chipurile ca aici ar fi Raiu’ pe Pamint. Daca e sau nu ‘om vedea altadata, nu-mi bat capu’ amu cu rapsunsul asta pentru ca vreau sa ma mir putin de frumusetea capitalei Romaniei. Spun putin pentru ca asa va fi. Cam putin pentru un oras atit de mare si cu siguranta atit de frumos.
Eu descopar frumusetea capitalei, cind am treaba la “comenduire”, admirind cladirile ce compun urbea. Cladiri vechi, girbovite de trecerea timpului dar totusi impunatoare, unele au scris capitole intregi din manualul de istorie.
Dupa parerea mea, frumusetea adevarata, valoarea, se ascunde intotdeauna in detalii. Iar aici le gasim cu prisosinta. Armate intregi de arhitecti si-au stins tigara doar noaptea tirziu, dupa ce au terminat de desenat inca o plansa de detaliu ale corniselor, a terminatiei stilpilor sau ale panourilor centrale din gardul de fier forjat. Iar apoi mesteri adevarati, meseriasi de valoare si-au dat toata priceperea si sudoarea pentru a le respecta cu strictete. Ma uitam intr-o zi pe Magheru la niste cutii aflate pe trotuar, niste guri de aerisire (cred) a subsolurilor cladirilor . Superbe ! Ma gindeam: oare cine si-ar mai bate capul in ziua de azi sa le faca atit de frumoase ? Nimeni ! Defapt cine s-ar mai sinchisi sa-ntrebe un arhitect cum sa le faca? Azi e mult mai simplu: Dorele! Ia fa tu din teava patrata niste cutii , cu tabla zincata si ceva plasa, acolo, sa iasa aerul afara.
Ciudat e ca nu prea se mai vad aceste frumuseti. Unde sunt? Sunt acolo, dar s-au acoperit.
Pardon! Eu m-am nascut sa fiu ardelean. Nu cred ca-s fi putut sa fiu altceva nici in ruptul capului. Felul de viata molcom si echilibrat al ardelenilor mi se potriveste ca o manusa. Cei mai multi dintre ardeleni sunt foarte mindri de aceste calitati si nu ezita sa aduca laude acelei zone geografice si oamenilor ei, chipurile ca aici ar fi Raiu’ pe Pamint. Daca e sau nu ‘om vedea altadata, nu-mi bat capu’ amu cu rapsunsul asta pentru ca vreau sa ma mir putin de frumusetea capitalei Romaniei. Spun putin pentru ca asa va fi. Cam putin pentru un oras atit de mare si cu siguranta atit de frumos.
Eu descopar frumusetea capitalei, cind am treaba la “comenduire”, admirind cladirile ce compun urbea. Cladiri vechi, girbovite de trecerea timpului dar totusi impunatoare, unele au scris capitole intregi din manualul de istorie.
Dupa parerea mea, frumusetea adevarata, valoarea, se ascunde intotdeauna in detalii. Iar aici le gasim cu prisosinta. Armate intregi de arhitecti si-au stins tigara doar noaptea tirziu, dupa ce au terminat de desenat inca o plansa de detaliu ale corniselor, a terminatiei stilpilor sau ale panourilor centrale din gardul de fier forjat. Iar apoi mesteri adevarati, meseriasi de valoare si-au dat toata priceperea si sudoarea pentru a le respecta cu strictete. Ma uitam intr-o zi pe Magheru la niste cutii aflate pe trotuar, niste guri de aerisire (cred) a subsolurilor cladirilor . Superbe ! Ma gindeam: oare cine si-ar mai bate capul in ziua de azi sa le faca atit de frumoase ? Nimeni ! Defapt cine s-ar mai sinchisi sa-ntrebe un arhitect cum sa le faca? Azi e mult mai simplu: Dorele! Ia fa tu din teava patrata niste cutii , cu tabla zincata si ceva plasa, acolo, sa iasa aerul afara.
Ciudat e ca nu prea se mai vad aceste frumuseti. Unde sunt? Sunt acolo, dar s-au acoperit.
Nu, nu s-au acoperit de frig. S-au acoperit de bannere!
Dom’le pe unde te-ntorci nu vezi nimic altceva decit cearceafuri publicitare imense. Prinse-n corzi si piroane, miscate de adierile de vint, noile decoruri urbane sunt absolut de toata rusinea. Kilometri patrati de culori dizgratioase de Orange, Vodafone sau Durex ne ascund ochilor adevarata valoare, farima de mostenire pretioasa ramasa de la bunici.
Bine-nteles ca sunt, probabil, oameni care-si platesc intretinerea lunara vinzindu-si cu buna stiinta orizontul si bucata de cer pe care o vad pe fereastra. Ei, bietii de ei, au o scuza. Urbanistilor locali, insa, nu le gasesc niciuna pentru ca au permis astfel de barbarii. Imi si imaginez un tur al orasului (de ce nu, poate chiar cu participantii la trecutul summit NATO): aici in dreapta puteti admira noile promotii de la Cora, imediat in fata linga posterul cu Ursus vedeti exceptionala oferta de vacanta Eximtur, iar peste douazeci de minute vom vizita Ateneul Roman intrind pe dupa perdeaua cu Metro!
Precizare: continuarea acestui articol, o veti gasi cindva in pagina Frumusetile Bucurestiului, fibra optica!
Dom’le pe unde te-ntorci nu vezi nimic altceva decit cearceafuri publicitare imense. Prinse-n corzi si piroane, miscate de adierile de vint, noile decoruri urbane sunt absolut de toata rusinea. Kilometri patrati de culori dizgratioase de Orange, Vodafone sau Durex ne ascund ochilor adevarata valoare, farima de mostenire pretioasa ramasa de la bunici.
Bine-nteles ca sunt, probabil, oameni care-si platesc intretinerea lunara vinzindu-si cu buna stiinta orizontul si bucata de cer pe care o vad pe fereastra. Ei, bietii de ei, au o scuza. Urbanistilor locali, insa, nu le gasesc niciuna pentru ca au permis astfel de barbarii. Imi si imaginez un tur al orasului (de ce nu, poate chiar cu participantii la trecutul summit NATO): aici in dreapta puteti admira noile promotii de la Cora, imediat in fata linga posterul cu Ursus vedeti exceptionala oferta de vacanta Eximtur, iar peste douazeci de minute vom vizita Ateneul Roman intrind pe dupa perdeaua cu Metro!
Precizare: continuarea acestui articol, o veti gasi cindva in pagina Frumusetile Bucurestiului, fibra optica!
