Happy birthday to me !

Uite ca timpul trece mai iute decit l-as lasa eu si-am ajuns sa mai marchez inca un an in catastif. Desi unii spun ca am 45 si ca ma tin inca bine, vreau sa pecizez ca am facut taman 38. Adica sunt cu mintea cam la 18 si cu trupul la 28.

Si pentru ca am revenit la vechile placeri sau pentru ca m-am facut barbat sau pur si simplu pentru ca trec prin criza barbatilor de virsta medie am hotarit sa-mi petrec sus-numita ocazie pe virf de munte. Adicatelea pe muntele care m-a readus pe munte. In Piatra Craiului vere!

Si-am plecat cu un amic care dupa cum se vede m-a umplut de pozne in cele aproape 14 ore de haladuit pe crestele mai mult sau mai putin inzapezite.

Ce veti vedea mai jos este rezultatul unui pur si incontestabil exemplu de egoism alpino-pozografic. Adica n-am sa pun decit poze cu mine ! Facute de dom' doctor cu aparatu' meu :)

aici ma dadeam important ca-s "La Lanturi"

primul pas pe creasta

un pas mic pentru om, dar urias pentru mine

ala e refugiul Grind2, iar restul sunt eu


eu atacind creasta Craiului



tot eu vrind sa-l intrec pe "dottore"



pe virf era un vint...de era sa-mi taie fisu'



scot sampania, spre mirarea lui dottore
care habar n-avea de ce-am carat alcooale pe munti



eu, sampania si virful La Om
(2237 daca va-ntreaba cineva)




aici am vazut prima data ce zimbet dintos am



Bucegi-ule! De vin la tine...




La multi ani dottore!




sampanie la gheata Craiasca


Milka ?



eu, mirindu-ma pe unde Naiba am venit.
se vede in departare virful La Om



Iezer-Papusa vazut din Crai peste umerii mei

mai in spate, coltii Fagarasilor


spre Timbale



eu, escaladind Timbalul Mare -cred
(care fie vorba intre noi e mai mic decit Timbalu'Mic)



ala-i Timbalu' Mic


eu, suflindu-mi nasul



eu, tragindu-mi discret gacii mai sus



eu, bind apa Borsec in amestec cu zapada de Crai



ah... ce sete mi-a fost



yummy...



pe virful Ascutit -intram in ultima linie dreapta
adica ne prinde noaptea cam peste 15 minute




dimineata fericita cu papara si ceai fierbinte la Plaiul Foii,
eu in combinezonul sexy de polartec cu ratusca brodata

.

In incheiere, tin sa multumesc pe aceasta cale cabanierilor de la Curmatura care nu ne-au tinut rezervarea, permitindu-ne astfel sa cunoastem cu adevarat niste oameni deosebiti, de la cabana Casa Craita din Plaiul Foii care au venit dupa noi cu masina vreo 20 km scapindu-ne cel putin de la moarte, daca nu si de la viol -prietenii stiu de ce!

Au trecut...

…au trecut douazeci de ani de cind codrul (care desi-i frate cu romanul) nu mi-a mai vazut pasii trecind. Sigur ca de-acu’ douazeci de ani s-au intimplat multe fapte si trairi in viata care ne-au erodat mie si celor din jur permanent personalitatile, convingerile si asteptarile fecioresti avute atunci.
Privind putin retrospectiv si mai ales melancolic aceasta iremediabila trecere a anilor imi pare rau sa constat cit e de potrivit cuvintul “erodat” in acest proces de maturizare umana. De ce-mi pare atit de rau? Pentru ca ma asteptam ca lucrurile sa se intimple altfel: pe masura ce trece timpul, peste dorintele si convingerile noastre copilaresti, naive chiar, sa se astearna o patina fina de … sa-i spunem experienta a vietii, de intelepciune si toate sa se potriveasca intr-o armonie naturala perfecta.
Realitatea ma trezeste insa din visare simtind-o ca o palma peste fata: am renuntat toti la pasiuni, la dorinte si vise, la jocuri si nebunii schimbindu-le pe nesimtite pe joburi, facturi la intretinere, rate la banci, ordine de plata si pe tot mai desele priviri incruntate. Nu mai suntem copii! Normal, am putea spune, pentru ca am crescut. Problema e insa ca nu mai suntem copii deloc. Deloc!!
De aceea dragilor care ma cunoasteti va par uneori razna: pentru ca vreau sa fiu din nou copil. Din nou curios si novice, din nou aiurit si din nou surizator. Din nou indragostit si din nou nebun. Vreau sa fie atita viata in jurul meu incit s-o simt cit e de densa atunci cind respir. Vreau sa fie zimbete multe. Nu! Sa fie hohote de ris!
Da! De aceea sunt razna uneori: ca ma agat cu dintii de ce-am avut cindva. Si nu ma mai las! Si-mi fac tatuaj, si merg din nou pe munti si imi iau miine role si la iarna am sa ies la bulgareala. Ca sa mai fie putin cum a fost cindva.
Asa ca bucurati-va putin retina si sufletul cu citeva imagini din Piatra Craiului… Din Crai, cum zic cei din zona.
Salute!