Monday, March 26, 2007

Contrast

Intotdeauna m-au enervat bancurile care incepeau cu: care-i diferenta dintre….
De ce ? Pentru ca intotdeauna diferentele astea sunt defapt fundamentale si este cam fara rost sa mai cauti altele numai pentru a se potrivi niste cuvinte intr-un banc.
Care este diferenta intre o blonda si vaporul Titanic ? –pai cum poti sa intrebi pe cineva care-i diferenta intre cele doua personaje din bancul asta in care unul e o fata si altul e un transatlantic ? E timpenie.
Daca ar fi sa intrebi asemanarea unui ceva cu un altceva, asta mai merge . Pentru ca e greu sa gasesti asemanari intre chestii care n-au nimic in comun : cum ar fi o blonda si un zugrav in salopeta. Acestia aparent nu au nicio legatura, dar totusi se pare ca s-au gasit unele.

Cam ciudat am tesut acest preambul pentru ce are sa urmeze in rindurile de mai jos. Defapt ma gindeam sa pun si eu o intrebare de genul celei din capul listei : care e diferenta dintre barbati si femei?
Ohoo! Se pare ca tintesc cam sus de data asta. Probabil ca laudele lui miss dintr-o pagina anterioara si a unui coleg de breasla au fost motivele pentru care am cutezat sa ma leg de un asa subiect.
Pai si-au batut mintea cu intrebarea asta (defapt mai mult cu raspunsul la ea) inca din timpuri istorice oameni muuult mai intelepti decit mine si cu siguranta mult mai experimentati.
Totusi, fara sa ma erijez intr-un mare filozof sau nici macar intr-un “practician de filozofie” dupa cum spunea pe sticla groasa a televizoarelor un clasic in viata, imi bazez scurta dizertatie (ca de obicei) pe unele observatii facute in lumea care ma inconjoara .
Barbatul –o ramura extrem de dinamica a speciei umane, vinator innascut, incearca necontenit sa-si schimbe starea in care se afla. Permanent nemultumit, este intr-o continua stare de cercetare a unor noi tarimuri mai bune si mai fertile decit cele actuale. Ritmul febril de cautare a unei situatii mai bune este prezent in tot ce-l inconjoara. La serviciu incearca sa-si schimbe scaunul cu unul mai nou, calculatorul cu unul mai performant, monitorul cu unul mai mare iar pe sef cu el insusi. Acasa incearca sa-si cumpere o alta masina, o casa mai mare, niste boxe mai puternice iar la televizor nu-l intereseaza decit ce e pe canalul celalalt. Lupta acerba in care este angajat se da pentru a schimba permanet mediul in asa fel ca acesta sa se potriveasca dorintelor lui, acestea fiind deasemenea intr-o continua schimbare.
Femeia insa, este o creatura complet opusa celei prezentate mai sus. Daca ar fi sa o definesc printr-un singur cuvint, cred ca i-as spune stabilitate. In opozitie cu barbatul, ea nu incearca sa schimbe mediul! Niciodata! Ea se adapteaza la mediu. Prefera sa se schimbe ea pentru a se mula pe solutia deja existenta. Si o face cu o usurinta care-mi da peste cap orice principiu preconceput. Am avut in jur femei sclipitoare care au fost la rindul lor prietene cu tot soiul de natingi si sa le spunem elegant -ghiolbani (probabil cuvintul nu-l gasiti in DEX, dar altul mai potrivit nu am gasit).
Pai ce povesteai fata tati cu ala toata ziua ?
Lasa-l mai ca si el e om si stii ce bun la suflet e si cum imi dadea cornul lui cind eram in liceu…e baiat bun.
Probabil de aia le gasesti pe multe din ele nefericite si incercind continuu sa se adaptaze la cite unul care: mai bea el, dar macar nu ma bate; sau : mai merge el la femei, da’ tot acasa se intoarce; sau : eh, mi-a dat o plama ieri, da’si lui ce greu ii e la serviciu. Comportamentul lor e identic, cred, in toate aspectele vietii. As fi curios sa vad o statistica privind numarul de femei care isi schimba jobul, raportat la noi restul. Desi barbatii au purtat razboaiele, desi barbatii sunt sexul puternic, se pare ca sexul slab va invinge, tocmai prin capacitatea de adaptare la mediu.
Ma gindesc sa inchei aici comparatia asta, cu promisiunea de a ma gindi si in viitor cit e de adevarata si cit e de universal valabila. Pina atunci, self portraits:






Wednesday, March 21, 2007

Copiii mei, copiii lor...

Aici e locul in care vor aparea mereu fotografii noi cu copii.
De ce?
Uite-asa ca-mi place !

target missed


colorata-colorata


baiat de baiat


sarmalute-n foi de ... fis


suparat...

da' tu cine mai esti nenea?


generatii


ia fa-mi o poza tatu


si uite asa am dansat


wild


prima zi de scoala


yummy


eu?


undeva departe...


fiii satului

Saturday, March 17, 2007

Muzeul satului

Acum citeva zile imi spunea o colega : pai daca e fotoblog, de ce scrii atita ?
Si m-am tot gindit dup-aia ca are si fata dreptatea ei. Dar mi-am revenit imediat pentru ca mi-a si aparut o idee la orizont : taranul roman
Ma gindesc la taranul ala autentic pe care il gasesti la tara, nu prin cartier, seara stind pe lavita cu privirea pierduta in lungul ulitei, dupa o zi de munca istovitoare, sa vada oare vine cineva in departare sau sunt doar animalele care se intorc acasa. Taranul care a trebuit permanent in decursul istoriei sa se descurce singur pentru ca niciodata nu a dat nimeni nici doi bani pe greutatile lui, taranul care dupa ce si-a adunat recolta si a schimbat-o pe aproape nimic nu s-a dus sa injure conducerea si boierii, ci s-a multumit sa ofteze si sa spuna ca a fost doar un an mai prost si a sperat ca va veni unul mai bun.
Oare ar putea cineva sa masoare suferinta adunata in decursul anilor de acesti oameni? Suferinta primita gratuit din partea vietii, ei platind numai pentru ca s-au nascut acolo. Linga pamintul acela care le asigura existenta, bucuriile si mai ales suferinta fara de care nu stiu sa traiasca. Nu stiu daca in istoria altor popoare au mai existat genul asta de oameni de sacrificiu ca si taranii romaniei. Cu ei s-au purtat razboaie indiferent de timpuri si de orinduiri. Cu ei s-au construit tuneluri, baraje si sosele prin munti, canale prin cimpii si multe alte lucrari mai mult sau mai putin grandioase, mai mult sau mai putin cunoscute.
Intotdeauna cind am facut o vizita la tara am ramas uimit de ingeniozitatea cu care au fost inzestrati acesti oameni. Este surprinzator cum geniul poate fi prezent intr-o curte simpla a unui taran. Aproape tot ce-l inconjoara poarta amprenta geniului. Geniul tehnic prin care si-a construit unelte, mijloace de transport, mori, si chiar masini de spalat rufe cu program de clatire in apa de izvor dar si geniul artistic care a infrumusetat acea viata amara in toate formele lui : sculptura, pictura, muzica.
In decursul anilor, totusi situatia s-a mai imbunatatit, si saracia n-a mai fost chiar atit de lucie, si rezultatele au inceput sa se vada pentru cei care au stiut sa trudeasca si sa adune rodul sudorii mai multor generatii sa-si faca un rost in lume.
Dar a venit rasplata. Nici nu putea exista o "rasplata" mai josnica si mai incorecta din partea vietii, pentru niste oameni ca ei decit ceeace avea sa urmeze:
Traim decenii de impliniri marete,
Traim decenii de lupta si avint,
Asa ca au venit aceia care i-au ajutat in sfirsit pe tarani. Pe tovarasii tarani ! Sa poata sa-si depaseasca conditia burgheza de simpli lucratori ai pamintului si sa poata si ei sa devina cadre de nadejde ai partidului si ai patriei noastre socialiste si sa participe nemijlocit la lupta ce se da in aceste momente revolutionare pentru ridicarea tarii noastre pe cele mai inalte culmi de progres si civilizatie.
Si i-au mutat in blocuri, orase si uzine iar pe cei care nu au vrut i-au trimis sa invete arta constructiilor la lumina kalasnicoavelor. Rudelor ramase acasa le-au construit blocuri orase si uzine direct acolo peste casele si paminturile lor.
Rezultatul? Il avem inaintea ochilor acum si inca multi ani in noul taran multilateral dezvoltat, mutant creat in acele vremuri istorice trasate pe planseta Partidului. Taran care locuieste in bloc si merge duminica sa sape straturi, care are cotete de porci linga garaj, rapirea din serai pe perete, pestele de sticla pe mileul de pe televizor si asculta folclorul de cartier al zilelor noastre : maneaua !
Eu unul m-am cam saturat. Mi-ar fi placut sa fi avut sansa sa stau pe lavita aia de la inceputul povestii pe ulita prafuita cu unu' ca Ilie Moromete sa dezbatem filozofia vietii pe care o traim. Dar n-am cu cine pentru ca el a incetat sa mai existe. Asa ca hai macar sa ne amintim ca el a existat si sa pastram tot ce ne-a lasat el bun si sa nu uitam asta niciodata .

fereastra spre soare

stupi


in patru ape


colt de rai


textura


serpuind



apune soarele nostru



roti


simplitate

prispa


moara


pale


perfectiune


colti


seara pe deal



Friday, March 16, 2007

Meseria -bratara de aur

E interesanta evolutia speciei umane spre "societatea de consum" despre care se tot vorbeste in ultima vreme. Am inceput cu aparatele de ras de unica folosinta si am ajuns la aparatele de fotografiat de excursie, papuci de casa pentru hotel tot de unica folosinta si la DVD-urile care se degradeaza dupa o vizionare .
Cum s-a ajuns aici ?
Foarte simplu: noi clientii i-am determinat pe producatori sa lucreze tot mai prost !
Imposibil ! Pentru ca toti ne dorim produse de calitate si "care sa satisfaca cele mai exigente pretentii".
Ceva e in neregula in afirmatiile astea; sunt oare in contradictie una cu alta?
Aparent ! Pentru ca ne-a facut placere cind sony a scos un model mai nou si mai destept de video, philips a facut un walkman mai mic si cu egalizator de sunet pe capacul casetei si panasonic a facut niste televizoare mai faine si chiar mai ieftine decit anul trecut. Pai cum mai ieftine daca sunt mai bune?
"E simplu : daca inlocuim toate angrenajele metalice de la sistemul de introducere a casetei si a transportului benzii magnetice, reducem costurile cu 30% -spunea un manager istet care-si vedea cariera inainte.
Dar au sarit proiectantii, inginerii aia batrini si invechiti si au spus : bine dar aparatul nu va rezista decit maxim 2 ani ! Pentru ca uzura pieselor executate din pla...Auzi bai tataie! Ne lasi ? Stim si noi asta ca doar suntem cei mai buni. Dar gindeste-te ca noi putem acum sa proiectam in trei luni alt model nu cum faceati voi acum nu-stiu-citi ani pe plansetele voastre de va lua trei ani sa iesiti cu ceva nou pe piata. Si in aparatul asta nou, mai putem sa mai atasam si niste module noi de sunet sa fie si mai performant! Asa ca 2 ani e chiar foarte bine ! Ce sa mai vorbim ca peste doi ani va iesi deja din garantie si poate omu' sa-si cumpere modelul nou. Mai ales daca va avea si un pret bun. Cred ca ar trebui sa facem si firele mai subtiri ca oricum electronii aia-s mici si incap ."
Au fost totusi unii care au tinut la traditie si avind firme de prestigiu, nu s-au abatut de la principiile lor invatate in zeci de ani de cind sunt in breslele lor. Dar incet-incet se pare ca isi revin si ei. Pentru ca nu mai pot nici ei sa reziste curentului si pentru ca deja e o moda sa iti cumperi un aparat care face tot aceleasi chestii ca si unul cu nume, dar costa un sfert.
Ce mi se pare cel mai interesant e unde am ajuns. Pentru ca daca ne uitam in jur vedem ca defapt suntem toti niste abonati. La ce? La tot! Suntem o specie de abonati: iaurtul trebuie sa-l mincam 14 zile si daca am facut o cura, ar trebui sa o facem si a doua si uite ca a trecut o luna; deodorantul de baie rezista exact o luna, pasta de dinti folosita 28 de zile ne face si mai albi, la fel si samponul ne scapa de matreata in exact o luna, dvd-ul tine doi ani, chiar si casele rezista exact o viata de om. Adica pina cind ai terminat de platit abonamentul (hai sa-i spunem pe fata -credit).
Ce a fost mai demult stim : Romanii (nu sunt niciun fel de diacritice in acest cuvint!) construiau Colosseum acum 2000 de ani, trebuind sa ciopleasca piatra cu piatra sa se potriveasca perfect una peste alta pentru ca inca nu se inventase tencuiala care acopera toate imperfectiunile zidarilor, masinile de cusut Singer sunt inca in functiune prin casele bunicilor de cind au iesit de pe banda de fabricatie iar celebrul Mercedes "bot de cal" facea taxi pe strazile noastre desfundate si pline de gropi pina acum citiva ani.
Ce va fi? Cine poate sa stie? Probabil vom avea masini de weekend, camasi de o zi, pantofi pentru o nunta, ciini de inchiriat si poate chiar prieteni de unica folosinta. Toate foarte ieftine frate ! Luna asta la oferta speciala: trei la pret de doi, sa poti juca un septic ! Si daca semnezi abonamentul pe un an, oferta se dubleaza !
Ce e interesant e ca toti suntem de ambele parti ale baricadei. Si nu facem altceva decit sa ducem mai departe filozofia dupa care construim aceste glorioase vremuri.
La multi ani abonatilor !




Tuesday, March 06, 2007

Tinerete fara batrinete

Am fost si eu odata tinar si nestiutor.
Celor care ma cunosc le va parea ciudata aceasta afirmatie din cel putin doua motive : in primul rind pentru ca acele vremuri nu au fost chiar asa demult incit sa se fi inginat pe atunci Cambrianul cu Precambrianul si doi -nu sint foarte stiutor nici macar acum, dealtfel altii mai trecuti prin viata vor zimbi probabil la citirea acestor rinduri. Totusi nu reusesc sa ma abtin de a face niste notite pe baza unor constatari de zi cu zi.
Totul pleaca de la o suma de experiente, placute sau mai putin placute, prin care trecem in decursul vietii si din care tragem invataminte. Da, numai ca genul asta de experiente le-au mai trait si altii inaintea noastra, ca doar nu suntem noi primii oameni pe planeta.
Atunci de ce nu ne-au spus ce-au patit ei, ca sa nu mai facem aceleasi gafe, sa nu mai primim aceleasi palme peste fata de la viata?
Ne-au spus ! Dar nu i-am asculat -imi spunea cineva ca e o diferenta intre a auzi si a asculta. I-am auzit, cred, dar nu i-am ascultat -sunt sigur !
Oare de ce nu i-am ascultat? Si cine-s vestitorii astia pe care nu-i baga nimeni in seama ? E greu sa dau nume, asa ca ii voi numi dupa categorii : parinti, rude, prieteni, profesori, mentori ... ia uite ce multi sunt ! Poate ca daca ma gindesc bine mai gasesc si altii.
Interesant e ca viata este ca o roata, asa ca la un moment dat se intoarce in pozita opusa iar rolurile se schimba. Acum incerc eu sa le spun altora cum sa faca si cum sa dreaga.
Stupoare: nu ma asculta nimeni! Parca vorbesc cu peretii. Dar eu sunt chiar foarte bine intentionat si vreau sa fiu de folos tuturor, ca din greselile mele sa poata invata ceva iar ei sa nu le mai faca. E foarte interesant ce se intimpla dar in acelasi timp foarte trist. Pentru ca ajungem fiecare, mai repede sau mai tirziu, sa folosim tot mai des fraze care incep cu "pe vremea mea" sau "eu stiu mai bine pentru ca si eu am fost ca tine si am trecut prin asta".
Cu mine nu am crezut ca o sa se intimple asa ceva. Cum probabil nu au crezut nici ei. Dar viata merge inainte si se pare ca asa e omul construit sa se poarte: cind esti la inceput sa nu crezi iar cind ti-ai dat seama sa nu te creada nimeni.
Psihologii numesc fenomenul asta conflict intre generatii. Eu i-as spune conspiratie impotriva omenirii.
Ma gindesc ca cea mai mare avere a omului sunt copiii. Prin ei poti sa lasi o urma a trecerii tale prin lumea asta in care te bucuri de foarte putine si te superi de foarte multe. O lume din care nu duci cu tine nimic din rodul eforturilor si greutatilor infrinte.
Doar atit ramine dupa tine: cit ai reusit sa convingi !








Friday, March 02, 2007

Italience fierbinti

pe cind eram la un tirg de mobile (n.a. -pluralul de la mobila) la Milano, imi pica in orizont o don'soara singuratica stind in cap de scara intr-un mod foarte placut privirii mele.
Stau si ma holbez ca vitelul la poarta noua (probabil), cu ochii cind la ea cind la semnul ala cu aparatul de fotografiat intersectat discret de o diagonala rosie si-mi zic : acum ori niciodata !
Pina la urma, evident, am facut-o ! Si de atunci incoace ma tot uit la fotografia asta si-mi place tot mai tare. Ca doar e a mea!
Dar acum ma intreaba toti : unde erati ?
Cine?
Voi doi?
Care doi?
Tu si O (adica Ea) !
Pai nu e O mai ! Ca ea a ramas acasa si numai eu am fost !
Bine ma...ne lasi...!?
Serios nu e ea !
Nu?
Nu!
Bai -ce seamana !
Poate, zic, da' nu e ea !

Pina la urma i-am convins. Nu e ea !


geometrie


singura