Sare amara

Sunt multe aspecte care te pot impresiona cind vizitezi o salina: dimensiunile colosale ale haurilor sau noaptea perfect neagra lipsita de dimineti insorite sau linistea rupta doar de sunete create de noi dar urmate imediat de ecouri nenumarate intoarse din strafunduri infricosatoare sau textura interesanta a straturilor de sare amintind de desenele vazute pe o bucata de scindura.

Dar mai e ceva ce nu am putut surprinde in imagini. Ceva ce simti doar umblind prin galeriile si salile intunecate. Ceva legat de suferinta umana si de efortul de a aduce la suprafata acele cristale gri cu gust sarat, considerate cindva o adevarata avere. Citi oameni au trudit lucrind in adincul pamintului, intr-o bezna cumplita si umeda luminata probabil doar de niste flacari pilpiitoare? Citi oameni nu s-au schilodit pe viata cazind in haurile negre ? Citi "ocnasi" au lucrat acolo, tragind cu scripeti cu cai bulgarii pretiosi spre suprafata, ei raminind acolo pina cind se faceau una cu pamintul, murdari, bolnavi, infometati si probabil aproape orbi !?

Plaiuri mocanesti

Da !
Onorata instanta, recunosc fapta si vreau sa fac o declaratie in temeiul articolului 555, aliniatul 222, litera XXX -as vrea eu!

In dimineata zilei de 24 mai 2007 am pornit intr-o calatorie in zona Somesu' Rece. Deplasarea s-a facut cu autoturismul proprietate personala marca Skoda Felicia de culoare verde, aflat atunci in dotarea mea de numai citeva zile. Mentionez ca in acea perioada eram intr-un concediu de doua saptamini, astfel ca fapta s-a petrecut in timpul meu privat si deasemenea personal. Vreau sa specific faptul ca la plecare am oprit la statia de benzina OMV Floresti, unde am alimentat cu benzina fara plumb cifra octanica 95 si am cumparat un sandwich cu piept de pui. Am facut aceasta remarca pentru ca domnisoara care m-a servit si camerele de supraveghere pot sa confirme ora la care eu ma aflam inca pe teritoriul comunei Floresti. Dupa intersectia din comuna Gilau, drumul a luat-o la stinga printre munti, pe linga albia Somesului Rece, iar de atunci nu mai imi amintesc exact ce s-a lintimplat : au inceput sa apara tot soiul de peisaje unele mai frumoase ca altele, pasuni verzi si netede, sate presarate pe culmi, animalele pasteau linistite. Era liniste si placut.
Atunci mintea mi s-a intunecat si am inceput sa fur. Si am furat tot ce s-a putut : pasunile, animalele, pomii, gardurile si chiar niste copii de mot intorsi de la scoala. Nu m-am putut opri decit atunci cind complicele meu m-a anuntat sec : memory card full !

Cave canem !

Fusai si eu la expozitia de ciini -CAC, CACIB Cluj-Napoca 2007.

Eveniment care alte dati nu prea reusea sa miste lumea de-acasa de linga bere si televizor a fost asaltat de data asta de vizitatori, fani, sustinatori si mai ales de ciini frumosi. Daca mai punem la socoteala si organizarea buna, spatiul placut de desfasurare, rezulta un motiv de lauda la adresa organizatorilor si de mindrie pentru orice locuitor al urbei. Iata ca intram si noi tiptil in rindurile tarilor cu traditie in cresterea ciinilor de rasa. E drept ca mai avem mult de invatat, dar drumul e ascendent, asta-i sigur!

Dar vreau sa las vorbele pe alta data si sa va invit sa vedeti citeva dintre vedetele show-ului.

Doua regrete am totusi: unul e ca nu am stat pina la final, fugariti de o iminenta ploaie care s-a si transformat intr-o grindina nasoala si doi -au fost cam putini Schnautzeri uriasi (adica in jur de unul, doar la categoria juniori);

Si pentru ca ma intreba cineva odata : ce e mai fain decit sa ai un Schnautzer ?

Ii raspund acum : sa ai doi Schnautzeri !