Wednesday, May 30, 2007

Marilyn

Acum citeva zile, o celebra casa de licitatii a vindut citeva fotografii cu Marilyn Monroe, fotografii care n-au mai fost vazute de public niciodata. Se pare ca au fost facute intr-una dintre ultimele ei sedinte foto cu unul dintre fotografii preferati. Se spune ca era foarte pretentioasa in ceea ce priveste pozarul si nu erau decit foarte putini cei carora ea le poza. Respectivele creatii au fost vindute unor fani, colectionari, obsedati sau ce-or mai fi fost cu niste sume fabuloase scrise pe niste cecuri cu multe cifre avind la final semnul $.

Si daca am vazut ca se vind asa de bine, hop si eu cu pozele mele in care apare o ruda autentica, dar mai indepartata si mai romanca a lui Marilyn. Fotografiile au fost facute pe o superba margine de deal, acoperita cu griu nobil din soiul Triticum aestivum durum, din zona Crosses County (sau, cum i se mai spune -comuna Rascruci)

Pozele sunt disponibile la dimensiunile solicitate de client, pe hirtie alb semilucios calitatea I marca Fuji, cu rama la alegere si cu semnatura lui Marilyn (sau Ligi -cum va place) in original pe spate. Pe spatele pozei, bine-nteles ! Asa ca va rog licitati de urgenta la rubrica de comentarii pe care o gasiti mai jos.

Mare atentie !!!! Daca licitati in questi momenti, solo primi cinque vor beneficia din setul urmator de poze care se vor face la coacerea lanului de griu DE O POZA CADO!

CADOO!!! CHIAMATE SUBITO !







Sunday, May 20, 2007

Tanu

Exista un anume fel de oameni (barbati ca de restu’ nu vreau sa ma leg acum) pe care aproape intotdeauna i-am invidiat. De ce? Pentru modul in care isi traiesc viata, evident comparindu-i permanent cu mine –singurul punct de referinta pe care-l cunosc cu adevarat. Daca ar fi sa definesc acest gen in doar citeva cuvinte, aceste cuvinte cred ca ar fi: boem, zimbet, artist, aripi, liniste, senin...


In general in viata mi-am calculat pasul urmator cit am putut mai bine si am incercat sa nu ma abat de la ce am planificat. Mereu in garda, mereu atent la scenarii pe care mi le construiesc in minte, bazate insa pe o realitate de multe ori deformata de imaginatia mea, as vrea ca totul sa se intimple ca la carte. Dar, din pacate, am constatat pe propria piele ca nu se intimpla intotdeauna asa si iar incep sa calculez si sa planuiesc.


Ei insa iau viata intr-un mod mult mai simplu, fara sa vada in fiecare om un dusman sau un presupus adversar. Foarte rar incruntati, foarte rar grabiti, acest gen de oameni iti inspira intotdeauna incredere inca de la prima vedere. Nu par niciodata tristi si neimpliniti, deoarece probabil ca vad partea frumoasa din orice esec : poti intotdeauna s-o iei de la capat! Nu par niciodata enervati, pentru ca nici macar nu s-au asteptat ca totul sa fie foarte serios, strict sau formal. Nu par niciodata foarte interesati, ci mai degraba absenti. Dar asta e doar o aparenta pentru ca in spatele ochilor vioi mintea iscoditoare si ascutita ca briciul isi formeaza propriile pareri si acorda tuturor note. Insa le pastreaza doar pentru ei, fara a fi foarte afectati sau nemultumiti de descoperirile pe care le-au facut in unul sau altul. Ii iau pe toti asa cum sunt si ii trateaza simplu si natural. Adevarul e ca sunt capabili sa reduca totul la a un simplu joc; un joc pe cale l-am putea numi “de-a viata”.


Ete de aia ii invidiez si mi-ar placea si mie, ca macar din cind in cind :

· sa-mi cumpar un Ford Capri de pe vremea lu’ pazvanti si sa bag in el o sapca de bani fara sa-mi pese,
· sa-l bag undeva pe solistul de la Metroc pentru ca a cintat Lambada intr-o seara,
· sa-mi zimbeasca toate femeile,
· sa pierd o valiza de bani si sa n-o iau razna,
· sa le explic stripteuselor din Baia Mare cum se danseaza la bara,
· sa-mi iau un job macar cu citeva clase mai jos, macar pentru citiva ani si sa revin in forta fara nicio problema
· sa dansez costumat in Michael Jackson in fata unor necunoscuti,
· cind ma intreaba “de buna voie si nesilit de nimeni….” sa raspund “Bine-nteles !”,
· sa fi avut o prietena cu un fund ca a lu’ Cristina Micu,
· sa particip la un raliu cu masina de servici,
· sa fac toate astea si inca multe altele foarte natural si relaxat



Si toate astea pentru ce?
Pentru ca e fun ?
Nici macar !
Doar asa : pur si simplu !


La multi ani Razvan !

abureala cu timple grizonate si gropite-n obraji

...imi amintesc de tine, stateai in fata mea...


cu tanti Palaghia si 'nea Vasile zis Moromete

ni ma' ca-si fac poze cu ciinele !

I want to break free...

daca ati vorbi mai incet as putea sa-ncerc un Billie Jean

tri -calu' ?

si pe asta pun vinete, bine-nteles !


Mare bonus mare : motion pictures !
Tanu servind-o pe Florina cu apa minerala Borsec

Wednesday, May 09, 2007

Cine-i mai frumoasa-n tara ?

Am citit undeva (jur ca nu-mi amintesc acum unde) ca inainte de aparitia radioului, calitatea omului era foarte mult apreciata dupa modul in care acesta se exprima in scris, dupa cit era de concis, de ordonat… Prin aceasta prisma erau stabilite practic toate criteriile de selectie. Datorita acestor criterii oameni ca Abraham Lincoln au promovat si au ajuns departe. Dupa cum au stiut sa se exprime in scris. Mai apoi a aparut radioul care a influentat dramatic modul in care un om era apreciat. Acesta trebuia sa fie in primul rind un bun si cit mai elocvent orator, pentru ca tot ce conta era cit de placut gidila el urechea fiecaruia.
Azi insa formatul video domina media si mediul asa ca modul de “punctare” a devenit altul. In primul rind ne intereseaza aspectul sau aparenta fiecaruia. Se spune ca daca Winston Churchill nu s-ar fi nascut in epoca radioului si ar fi trait in era video, nu ar fi avut mari sanse sa devina ce a fost in lumea politica tocmai din cauza aspectului sau.
Acum totul e analizat prin prisma frumusetii vizuale: daca ai haine ingrijite, daca ai pantofi la moda, daca-ti intretii freza si manichiura, barba sau genele. Daca ar fi sa particularizez subiectul strict la genul feminin, pai impactul e si mai mare. Urias as spune. Pentru ca daca esti fata si arati suficient de bine, poti obtine cam orice e pamintesc posibil, iar daca mai ai si un dram de minte, macar cit un graunte de mustar, poti de-a dreptul sa intorci muntii cu susul in jos.
Iar zilele astea am constatat ca inclusiv in regnul animal gasim similitudini cu practica (superficiala ar zice unii) de a-i trata mai bine si cu mai mult respect pe cei mai aratosi. Ma uitam la ratoiul de ma jos, in timp ce-l fotografiam, cit e de constient de faptul ca e mai diferit si mai fistichiu decit ceilalti.
Bravo nene ! Daca te-mbraci de la Prada nu ne mai bagi in seama pe noi astialalti ! Halal sa-ti fie !




Monday, May 07, 2007

Tzircus

Ieri am fost la circ.
Nu m-as fi dus, da' m-au tras O si copiii si n-am avut ce face. Mi-am pus acumulatori noi in aparat, mi-am sters obiectivul si hai sa merem daca voi ziceti. Macar 'oi face niste pozne, ca si-asa ma plingeam de lipsa de subiecte. Ajungem acolo, la inceput un circ fara bani pina reusim sa luam bilete. Asta pentru ca inainte cu o zi nu au vrut sa ne vinda, deoarece nu se vind decit in ziua spectacolului -politica circului ne-a explicat o fatuca blonda si faina in dulcele grai al husarilor. Dupa ce se deschide si a doua casa, pentru ca la prima era o coada cam de vreo juma' de ora (in conditiile in care spectacolul incepea peste un sfert), se rupe toata lumea in doua si iar stam. Noi mai smecheri am alocat eficient resurse si ne-am asezat la amindoua cozile pentru ca cine ajunge primul ala ia bilete. Dintr-o data fata de la coada mea, inchide usita si pleaca. Habar n-am de ce, pentru ca n-a servit decit vreo doi clienti. Cred ca s-a dus sa faca pisu pentru ca de aia nu a dat nicio explicatie. Asa ca ma uit la O care ma concureaza tot mai serios si cred ca va ajunge ea mai repede decit mine. Dupa vreo zece minute, timp in care noi astia orfani de la coada B incepeam sa ne imprastiem, apare blonda imi ia banii (cam o juma' de salar minim pe economie) si-mi da biletele.
Cind ajungem in usa cortului un clown cu o burta reala cu un diametru de nu incapea in Tico imi spune : no foto !
Eu ma uit crucis la el si zic: bine ma....ma lasi ? El oricum nu intelege ce vorbesc, si intram. Ne asezam pe unde apucam, pentru ca era fara locuri si-mi setez aparatul.
In momentul in care incepe fantasmagoria constatam ca au invatat si romaneste. Cel putin orchestra care cinta de pe CD stia minim o propozitie: fotografiatul si filmatul in arena sunt strict interzise! Pai si ce? Ca doar eu nu sunt in arena! Eu sunt pe bancuta !
Nu m-ar fi tinut ei cu capacul pe obiectiv, da' n-am avut cum sa scap de asta micu' care ma tot inghiontea : tatu n-ai auzit ca nu-i voie sa faci poze? Baga aparatul la loc ! Asa ca am urmarit cuminte spectacolul desi din alta tribuna, un benchiu mai dadea cu flesul la cite-o maimuta.
Oricum nu mai am cu cine sa discut acum, dar tre' sa-mi spun punctul de vedere ca daca nu explodez ca oala de fiert sub presiune Kukta : treaba cu "no foto" e o timpenie din mai multe puncte de vedere:
1. Nu aveau expuse opere de arta (sau altecele) care pot fi fotocopiate
2. Nu aveau de vinzare poze cu numere din spectacol si eu sa le fi periclitat vinzarile
3. E un turneu, deci azi aici -miine dincolo,
4. Nu era niciun semn de fotografiatul interzis afara, pentru ca daca era nici macar nu mai serveam
5. Daca voiam sa fac poze cu copiii pe ponei, camila, lama, capra era posibil contra-cost, dar eu am vrut sa fotografiez numere din spectacol. Abia le mai faceam un pic de reclama.
Inchei prin a-i intreba (mai mult retoric) daca melodia cu care au revenit dupa pauza o folosesc cu copyright ? Era vorba de logoul de inceput a filmelor facute de casa de filme 20th Century Fox (ala cu tobe si trompete).
Dar va arat totusi citeva poze din cele pe care nu le-am facut.


aici sunt niste cai frumosi si negrii ca taciunele, din pusta maghiara, in timp ce salutau publicul

asta e o poza comica cu un tip care arunca cu cutite pe linga o tipa si nu stiu cum de nu o nimerea pentru ca ea avea gabaritul mai mare decit placa de lemn pe care se implintau cutitele.

Parerea mea e ca ar trebui pensionate dupa virsta de 70 (de kile...)


asta e o poza cu una care sta spinzurata in niste panglici albe cu capul in jos si cu picioarele desfacute in spagat. Lui Alex i-au placut chilotii. Mie nu !






P.S. Ca sa fiu si eu corect, la idea cu pozele pe care nu le-am facut s-au mai gindit si altii. Cind gasesc link-ul il pun aici

Friday, May 04, 2007

Din drumul meu

Am vazut odata un blog in care propritarul isi propunea sa puna afara cite o fotografie in fiecare zi. Pe cind citeam eu chestia asta ma gindeam ca nu e mare scofala sa faci asa ceva. Oricum in juru-ti ai ce poza mai tot timpul, subiecte si modele sunt cu duiumul si ce sa mai vorbim ca o pozare iti ia 1/250 dintr-o secunda ! Asa ca din cele aproximativ 50000 de secunde dintr-o zi cit-de-cit activa, treaba e super simpla.
Dar uite ca mi-am facut si eu bodega asta cu pozne si nu-s in stare nici pe departe de asemenea performante. Parca nici n-am ce poza, nici nu ma pricep cum as vrea si intotdeauna cind vad ceva super-duper n-am aparatu' la mine -evident! Ba mai mult incep sa ma enerveze toate cite le-am facut pina acum de-mi vine sa le dau cu dilitu' si sa nu le mai vad inaintea ochilor. Mi-am propus sa mai ies din cind in gind la o sesiune de declansari, dar inca n-am reusit niciodata sa ma tin de cuvint.
Insa pentru ca am hotarit sa nu ma las, mai bag cite-o ocheda in jurul meu sperind ca poate iese ceva. Si cam asta vad eu mergind spre slujba, venind de la slujba, sau uitindu-ma pe geam. De nu va plac, nu va uitati ! Eu unul, nu ma mai uit !




Wednesday, May 02, 2007

Oameni buni, oameni rai...de toate felurile

Un om avea trei slugi. Intr-o zi omul avu de plecat pentru ceva vreme intr-o calatorie. Stiind ca va trece mult timp pina se va intoarce a chemat slugile la el si le-a spus: -Va dau fiecaruia cite un ban de aur cu care sa va descurcati pina ma voi intoarce eu ! Si dus a fost. La implinirea calatoriei, negutatorul nostru a chemat cele trei slugi si le-a intrebat: -Ei, v-ati descurcat in tot acest timp? Ce-ati facut cu banii pe care vi i-am lasat? Prima sluga a spus: -Eu am luat banul, l-am dat unor camatari si ei mi-au platit dobinda, asa ca acum am adunat inca unul pe linga cel primit. -Bravo, esti o sluga demna de lauda. A doua sluga a spus: -Am stiut ca esti om aspru la minie si grijitor de bani, mi-a fost frica de acesti camatari de la care am crezut ca nu mai primesc banii inapoi. Asa ca am ingropat banul intr-un loc tainic si am trait de pe urma muncii mele. Acum uite : iti dau banul inapoi. -Esti un om netrebnic si slab; nu te-ai putut descurca mai bine de atit ? Nici macar nu mai vreau sa te vad. A treia sluga a spus: -Dupa ce m-am gindit vreme de mai multe zile ce sa fac si dupa ce am vazut cum trece timpul, m-am hotarit sa fac negot cu marfuri cumparate din banul primit. Asa ca am tot cumparat de aici si am vindut dincolo ca sa fac mai multi bani. -Asa da, foarte bine. Si? -Am pierdut toti banii !