Tanu

Exista un anume fel de oameni (barbati ca de restu’ nu vreau sa ma leg acum) pe care aproape intotdeauna i-am invidiat. De ce? Pentru modul in care isi traiesc viata, evident comparindu-i permanent cu mine –singurul punct de referinta pe care-l cunosc cu adevarat. Daca ar fi sa definesc acest gen in doar citeva cuvinte, aceste cuvinte cred ca ar fi: boem, zimbet, artist, aripi, liniste, senin...

In general in viata mi-am calculat pasul urmator cit am putut mai bine si am incercat sa nu ma abat de la ce am planificat. Mereu in garda, mereu atent la scenarii pe care mi le construiesc in minte, bazate insa pe o realitate de multe ori deformata de imaginatia mea, as vrea ca totul sa se intimple ca la carte. Dar, din pacate, am constatat pe propria piele ca nu se intimpla intotdeauna asa si iar incep sa calculez si sa planuiesc.

Ei insa iau viata intr-un mod mult mai simplu, fara sa vada in fiecare om un dusman sau un presupus adversar. Foarte rar incruntati, foarte rar grabiti, acest gen de oameni iti inspira intotdeauna incredere inca de la prima vedere. Nu par niciodata tristi si neimpliniti, deoarece probabil ca vad partea frumoasa din orice esec : poti intotdeauna s-o iei de la capat! Nu par niciodata enervati, pentru ca nici macar nu s-au asteptat ca totul sa fie foarte serios, strict sau formal. Nu par niciodata foarte interesati, ci mai degraba absenti. Dar asta e doar o aparenta pentru ca in spatele ochilor vioi mintea iscoditoare si ascutita ca briciul isi formeaza propriile pareri si acorda tuturor note. Insa le pastreaza doar pentru ei, fara a fi foarte afectati sau nemultumiti de descoperirile pe care le-au facut in unul sau altul. Ii iau pe toti asa cum sunt si ii trateaza simplu si natural. Adevarul e ca sunt capabili sa reduca totul la a un simplu joc; un joc pe cale l-am putea numi “de-a viata”.


Ete de aia ii invidiez si mi-ar placea si mie, ca macar din cind in cind :

· sa-mi cumpar un Ford Capri de pe vremea lu’ pazvanti si sa bag in el o sapca de bani fara sa-mi pese,
· sa-l bag undeva pe solistul de la Metroc pentru ca a cintat Lambada intr-o seara,
· sa-mi zimbeasca toate femeile,
· sa pierd o valiza de bani si sa n-o iau razna,
· sa le explic stripteuselor din Baia Mare cum se danseaza la bara,
· sa-mi iau un job macar cu citeva clase mai jos, macar pentru citiva ani si sa revin in forta fara nicio problema
· sa dansez costumat in Michael Jackson in fata unor necunoscuti,
· cind ma intreaba “de buna voie si nesilit de nimeni….” sa raspund “Bine-nteles !”,
· sa fi avut o prietena cu un fund ca a lu’ Cristina Micu,
· sa particip la un raliu cu masina de servici,
· sa fac toate astea si inca multe altele foarte natural si relaxat

Si toate astea pentru ce?
Pentru ca e fun ?
Nici macar !
Doar asa : pur si simplu !


La multi ani Razvan !

abureala cu timple grizonate si gropite-n obraji

...imi amintesc de tine, stateai in fata mea...

cu tanti Palaghia si 'nea Vasile zis Moromete

ni ma' ca-si fac poze cu ciinele !

I want to break free...

daca ati vorbi mai incet as putea sa-ncerc un Billie Jean

tri -calu' ?

si pe asta pun vinete, bine-nteles !

Mare bonus mare : motion pictures !

Tanu servind-o pe Florina cu apa minerala Borsec