....cam asa spuneau anticii nostri stramosi vrind sa spuna ca vorbele zboara dar ce e scris ramine.
Sucesc incolo-incoace afirmatia si aflu mai multe concluzii legate de relatiile pe care le avem cu cei ce conteaza pentru noi. Odata m-a injurat unu' cu care jucam baschet in curte la liceul Terapia: te bag in pizda ma-tii! Din cite imi amintesc nu m-am suparat atunci si nici altadata, la adevarata valoare a injurioasei exclamatii pentru ca in primul rind era evident ca nu ma putea baga, eu avind vreo 14 ani si ceva kile (nu multe ca eram mai filiform decit acu') si-n al doilea rind eu il faultasem destul de urit, facindu-si astfel dungi rosii sub genunchii decojiti de asfalt.
Suntem de multe ori nervosi. Suntem de multe ori sarcastici. Suntem de multe ori ironici. Suntem de multe ori rai. Suntem de multe ori batjocoritori. Suntem de multe ori glumeti.
Dar suntem de fiecare data oameni. Spunem, gresim, regretam si de aceea se-ntimpla de atitea ori sa ne cerem iertare: dindu-ne seama ca am gresit sau ca defapt am vrut sa spunem complet altceva cind am scos porumbelul pe gura.
Dar suntem de fiecare data oameni. Spunem, gresim, regretam si de aceea se-ntimpla de atitea ori sa ne cerem iertare: dindu-ne seama ca am gresit sau ca defapt am vrut sa spunem complet altceva cind am scos porumbelul pe gura.
Spun eu insa ca mai importante decit spusele sunt intotdeauna actiunile sau deciziile viitoare. Pentru ca astea ramin. Pe citi prieteni nu i-am suparat spunindu-le la telefon: te sun eu mai triziu fara s-o mai facem decit dupa doua zile. Sau sa-i chemam in vizita dupa care sa sunam: stii, trebuie sa plec in weekend ramine cina pe altadata. De ce nu s-au suparat? Pentru ca faptele noastre fata de ei povestesc altceva decit vorbele: cind au nevoie de noi cu-adevarat suntem acolo unde vor.
Ce vreau eu sa zic cu toata pledoaria asta a mea e ca nu e bine sa ne grabim sa-i judecam atit de aspru pe cei din jurul nostru dupa ce spun ei ci dupa ce fac pentru noi atunci cind avem nevoie.
Imi place vorba asta a latinilor mult, dar ma gindesc s-o traduc in felul meu neaos de ardelean:
Fapte ! Nu vorbe !
...vorbele zboara !
9 comments:
şi cât de multă dreptate ai ... da.. dar şi faptele.. se întipăresc undeva.. că altfel.. ar zbura şi ele... şi şti.. creierul unui om e foarte selectiv.. un exemplu scurt.. de mutle ori ne aducem aminte mai uşor experienţele traumatizante, sau urâte.. decât trăirile frumoase... şi atunci creierului îi e mai greu să ierte. părerea mea! :)
Văd că scripta nu mai manet de mai mult de o lună. :D
:( Nici astăzi.
Nice ;] Btw if u got time, take a visit to my blog. I like to make friends from worldwide. I want to know about others because Singapore is just a small country and wanted to get to know more about the outside ;P
Blog address: http://loo-immahottie.blogspot.com/
Hi! My name Alex and I want to tell you one plan
6VIA is an Affiliate Network Platform connecting the product / sevice providers with the buyers /users through our members. The platform can plug-in unlimited providers with unlimited potential income. Members can easily earn substantial residual commission through this automatic
marketing system.
6VIA membership is a free signup for life and you will have an income opportunity by referring others to 6VIA while you wait for the right
Provider to give you an active business to work from home and whith your direct team-mates from 6VIA.
This opportunity is very popular and people are signing up every hour . To build your downlines - getting groupmembers and your direct team - shouln't be any problem. This is one of the hottest biz opps on the traffic rotaters right now so people will more or less eat this out of your hands.
Welcome to 6VIA - the free affiliate network platform ! Please go to these URLs 6via opportunity ----
http://www.moneylinkdirect.com?r=KHK8HLYTBL .
Go here and you will see that the money can be made easily. This Canadian system has more than a million people and you can make money on them.
Foarte fain, mi-a adus aminte de o pildă...
Doi frați se plimbau prin deșert. Fiindcă mergeau de ceva timp rezervele de apă se diminuau considerabil. Băgând de seamă acest lucru au hotărât să raționeze apa astfel încât să ajungă cu ea până la destinație. Într-una din zile fratele mai mic, fiind foarte obosit, își depășește rația de apă stabilită pentru ziua respectivă. Fratele său îi dă o palmă.
Atunci el, fratele mai mic, se pune în genunchi și scrie în nisip: „Astăzi fratele meu mi-a dat o palmă.”
Apoi și-au continuat drumul. În cele din urmă ajung la o oază. Descoperind sursa de apă se îndreaptă amândoi, nerăbdători, către ea. Însă neluând în seamă pericolele ce i-ar fi putut aștepta, fratele mai mic alunecă într-un nisip mișcător. În acel moment fratele mai mare, fără a ezita, îl salvează. Ridicat din nisip fratele mai mic se așează în genunchi, caută o piatră și inscripționează pe ea: „Astăzi fratele meu m-a salvat.”
Celălalt îl întreabă: „Frate, de ce când te-am pălmuit în deșert ai scris în nisip, iar acum când te-am salvat, ai scris în piatră?”
Fratele cel mic îi răspunde: „Fiindcă faptele rele trebuiesc iertate, așa cum nisipul uită toate urmele care trec peste el, iar faptele bune trebuiesc amintite, așa cum piatra ține minte totul.”
Numai bine.
Foarte fain, mi-a adus aminte de o pildă...
Doi frați se plimbau prin deșert. Fiindcă mergeau de ceva timp rezervele de apă se diminuau considerabil. Băgând de seamă acest lucru au hotărât să raționeze apa astfel încât să ajungă cu ea până la destinație. Într-una din zile fratele mai mic, fiind foarte obosit, își depășește rația de apă stabilită pentru ziua respectivă. Fratele său îi dă o palmă.
Atunci el, fratele mai mic, se pune în genunchi și scrie în nisip: „Astăzi fratele meu mi-a dat o palmă.”
Apoi și-au continuat drumul. În cele din urmă ajung la o oază. Descoperind sursa de apă se îndreaptă amândoi, nerăbdători, către ea. Însă neluând în seamă pericolele ce i-ar fi putut aștepta, fratele mai mic alunecă într-un nisip mișcător. În acel moment fratele mai mare, fără a ezita, îl salvează. Ridicat din nisip fratele mai mic se așează în genunchi, caută o piatră și inscripționează pe ea: „Astăzi fratele meu m-a salvat.”
Celălalt îl întreabă: „Frate, de ce când te-am pălmuit în deșert ai scris în nisip, iar acum când te-am salvat, ai scris în piatră?”
Fratele cel mic îi răspunde: „Fiindcă faptele rele trebuiesc iertate, așa cum nisipul uită toate urmele care trec peste el, iar faptele bune trebuiesc amintite, așa cum piatra ține minte totul.”
Numai bine.
Ai dreptate. În ziua de azi, parcă niciodată nu am avea mai multă nevoie de fapte, decât de vorbe.
Numai bine.
uau !!
n-am mai fost cam demult pa-ici si vad ca am fost destul de vizitat.
pentru ca ultimul comment a fost complet pe linga, iar limbajul folosit cel putin inadecvat, ma vad nevoit sa-l sterg si sa blochez acest post la alte comentarii.
imi cer iertare fata de ceilalti vizitatori si promit sa incerc sa vin curind cu ceva nou
Post a Comment