Tinerete fara batrinete

Am fost si eu odata tinar si nestiutor.

Celor care ma cunosc le va parea ciudata aceasta afirmatie din cel putin doua motive : in primul rind pentru ca acele vremuri nu au fost chiar asa demult incit sa se fi inginat pe atunci Cambrianul cu Precambrianul si doi -nu sint foarte stiutor nici macar acum, dealtfel altii mai trecuti prin viata vor zimbi probabil la citirea acestor rinduri. Totusi nu reusesc sa ma abtin de a face niste notite pe baza unor constatari de zi cu zi.

Totul pleaca de la o suma de experiente, placute sau mai putin placute, prin care trecem in decursul vietii si din care tragem invataminte. Da, numai ca genul asta de experiente le-au mai trait si altii inaintea noastra, ca doar nu suntem noi primii oameni pe planeta.
Atunci de ce nu ne-au spus ce-au patit ei, ca sa nu mai facem aceleasi gafe, sa nu mai primim aceleasi palme peste fata de la viata?

Ne-au spus ! Dar nu i-am asculat -imi spunea cineva ca e o diferenta intre a auzi si a asculta. I-am auzit, cred, dar nu i-am ascultat -sunt sigur !

Oare de ce nu i-am ascultat? Si cine-s vestitorii astia pe care nu-i baga nimeni in seama ? E greu sa dau nume, asa ca ii voi numi dupa categorii : parinti, rude, prieteni, profesori, mentori ... ia uite ce multi sunt ! Poate ca daca ma gindesc bine mai gasesc si altii.

Interesant e ca viata este ca o roata, asa ca la un moment dat se intoarce in pozita opusa iar rolurile se schimba. Acum incerc eu sa le spun altora cum sa faca si cum sa dreaga.

Stupoare: nu ma asculta nimeni! Parca vorbesc cu peretii. Dar eu sunt chiar foarte bine intentionat si vreau sa fiu de folos tuturor, ca din greselile mele sa poata invata ceva iar ei sa nu le mai faca. E foarte interesant ce se intimpla dar in acelasi timp foarte trist. Pentru ca ajungem fiecare, mai repede sau mai tirziu, sa folosim tot mai des fraze care incep cu "pe vremea mea" sau "eu stiu mai bine pentru ca si eu am fost ca tine si am trecut prin asta".

Cu mine nu am crezut ca o sa se intimple asa ceva. Cum probabil nu au crezut nici ei. Dar viata merge inainte si se pare ca asa e omul construit sa se poarte: cind esti la inceput sa nu crezi iar cind ti-ai dat seama sa nu te creada nimeni.

Psihologii numesc fenomenul asta conflict intre generatii. Eu i-as spune conspiratie impotriva omenirii.

Ma gindesc ca cea mai mare avere a omului sunt copiii. Prin ei poti sa lasi o urma a trecerii tale prin lumea asta in care te bucuri de foarte putine si te superi de foarte multe. O lume din care nu duci cu tine nimic din rodul eforturilor si greutatilor infrinte.
Doar atit ramine dupa tine: cit ai reusit sa convingi !